Radio MuzFm
Radio Noroc
Radio Plai
Informații scurte
Satul Răuţel este o localitate în raionul Făleşti situat la latitudinea N 47,7141, longitudinea E 27. 8258 şi altitudinea de 11 metri faţă de nivelul mării. Distanța directă până în or. Făleşti este de 19 km. Distanța directă până în municipiul Chișinău este de 134 km. Distanța directă până la municipiul Bălți 0 km Localități in raza de 10 km: 3 km - distanța directă până la Satul Popovca din Raionul Făleşti 3 km - distanța directă până la Satul Pîrliţa din Raionul Făleşti 5 km - distanța directă până la Satul Natalievca din Raionul Făleşti 5 km - distanța directă până la Satul Ţapoc din Raionul Făleşti 6 km - distanța directă până la Satul Mărăndeni din Raionul Făleşti 6 km - distanța directă până la Satul Răuţelul Nou din Raionul Făleşti 6 km - distanța directă până la Satul Comarovca din Raionul Făleşti 7 km - distanța directă până la Satul Hiliuţi din Raionul Făleşti 7 km - distanța directă până la Satul Sadovoe din Municipiul Bălţi 7 km - distanța directă până la Satul Ivanovca din Raionul Făleşti 8 km - distanța directă până la Satul Ţambula din RaionulSîngerei 8 km - distanța directă până la Satul Beleuţi din Raionul Făleşti 9 km - distanța directă până la Satul Fundurii Vechi din Raionul Glodeni 9 km - distanța directă până la Satul Pălăria din Raionul Sîngerei 9 km - distanța directă până la Satul Octeabriscoe din Raionul Sîngerei 9 km - distanța directă până la Satul Ciuluc din Raionul Făleşti 10 km - distanța directă până la Satul Suvorovca din Raionul FăleştiDate Geografice
Conform raionării geomorfologice a Moldovei, teritoriul UAT Răuțel este situat în partea de sud-vest a câmpiei ondulate a Bălțului. La vest de Răuțel se întinde câmpia Cuboltei, iar la sud- podișul Ciuluc-Soloneț. Astfel, teritoriul satului Răuțel se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și versanți asimetrici. Cumpenele apelor se întind de la nord spre sud peste tot teritoriul satului. De regulă sunt înguste de formă concavă. Lungimea versanților este diferită, înclinația fiind de 3-80, mai rara se întâlnesc și de 12-180. Expoziția în general este nord-estică și sud-vestică. Luncile sunt înguste și adânc pătrunse de versanți. Altitudinile absolute pe teritoriul satului sunt 220-260 m. În structura rocilor parentale pe teritoriul satului predomină luturile loesoidale, care se referă la formațiunile eluvial-deluviale a perioadei cuaternare de sus. Destul de frecvent se întâlnesc și argilele neogenice. Pe versanții, mai ales pe cei care alunecă, sunt dezgolite des argilele medii și fine salinizate. Terenuri cu alunecări din intravilanul localității lipsesc. Sunt identificate 9 ha de terenuri cu alunecări de teren în extravilanul satului pe diverse suprafețe cea mai mare fiind în zona bazinului acvatic cu nr. cadastral 4370102.049 Apele de suprafață sunt reprezentate de iazuri și râulețul Răuțel. În zona râulețului Răuțel, în cazul ploilor abundente, persistă riscul de inundații. Riscului sporit este supusă zona intersecției râulețului cu traseul L242, din cauza vegetației abundente s-au creat blocaje, inclusiv de noroi, care stopează curgerea liberă a apelor. În urma ploilor abundente situația se agravează, odată cu debitul crescut de apă, în porțiunea dată se acumulează și mai mult noroi cu deșeuri aduse de ape, fiind inundate pășunile, drumul și gospodăriile amplasate în preajmă. La momentul actual, chiar și în urma ploilor nesemnificative, râulețul se revarsă și inundează drumul de acces și gospodăriile locuitorilor. Alte zone de risc natural lipsesc. Conform hărții raioanelor seismice, satul Răuţel se află în zona cu seismicitatea de 7 grade. Conform raionării agroclimaterice a Moldovei teritoriul UAT Răuțel face parte din al II-lea raion climateric, care se caracterizează cu o climă moderat continentală cu iarnă scurtă și comparativ caldă, cu o vară lungă și călduroasă. Data medie a primului îngheț este 10 octombrie, a ultimului 20 aprilie. Minimum absolut de temperaturi constituie – 330C, maximum absolut +390C. Durata perioadei de vegetație activă constituie 175-190 zile. Cantitatea anuală de precipitații constituie 445-460 mm, în perioada de vegetație 265-315 mm sau 60-70%. Coeficientul hidrotermic variază de la 1,1 până la 0,8. Anii cu umiditate suficientă în perioada de vegetație constituie 20%, cei cu umiditate redusă – 70%, celor uscați le revine 10-20%. Zlef8e5Mg3YcNVOaisdVZ1tvVyQYmp1hjrJ5MZr6.jpeg
Date Istorice
În satul Răuțel sunt amplasate 6 situri arheologice, inclusiv: 2 movile funerare 2 așezări Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice. Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului sunt cele două stațiuni mezolitice (mileniile VII-VI) - Răuțel III și Răuțel IV. Acestea au fost descoperite și cercetate în anii 2007-2008, pe locul vetrelor s-au găsit diverse așchii, lamele și alte obiecte din silex. Ambele stațiuni sunt amplasate pe malul drept al râului Răuțel. Locuitorii se ocupau cu cultivarea pământului, creșterea animalelor, în special a vitelor, practicau diverse meșteșuguri: confecționarea uneltelor de muncă și vânătoare, a vaselor din argilă ș.a. În perioada romană, sec. II-IV, au existat alte două așezări umane (denumite Răuțel I și Răuțel II), aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Așezarea Răuțel I se află în partea de sud al satului actual, pe malul drept al Răuțelului, la confluența unui pârâu cu acesta. Stațiunea Răuțel II este situată în partea de nord-est a localității, pe malul drept al unui pârâu. Principala îndeletnicire a populației constituia agricultura și meșteșugăritul. Una dintre movile este situat la 200 m de cimitir, are o înălțime de 4 m și un diametru de 30 m. Cea de a doua se afla lângă biserică, supranumită de localnici corespunzător - „movila de lângă biserică”, ulterior a fost nivelată. Movilele sunt dovezi a perindării popoarelor nomade pe aceste meleaguri. În anul 1876 apoi și în 1892 pentru prima dată sunt menționate nume ale proprietarilor de pământ H. Focșonean care deținea 1287 de deseatine și S. Popovici - 2030 deseatine. Într-o publicație veterinară a Basarabiei, apărută 1894 se indică că în Răuțel erau 326 de vite cornute mari. În 1895 printre proprietari sunt consemnați Carabet și Agop, iar în 1896 sătenii aveau și 180 de porcine. La începutul secolului XX făcea parte din volostea Slobozia-Bălți. Pe atunci Răuțel era un cătun din 19 case, cu o populație de 72 persoane, țărani români. Proprietarii Focșeneanu poseda 1287 desetine, iar Popovici, 2030 desetine. Între anii 1914 și 1917 la marginea satului este construită linia ferată Bălți-Ungheni. În anul 1919, marii moșieri care deținuseră pământuri în Valea Răuțelului erau deja expropriați. Conform hotărârilor guvernului roman, responsabilă de împărțirea acestor pământuri devenite „libere” a fost numită o organizație specială, „Casa Noastră”. La inițiativa ei, pe acest teritoriu au fost invitate familii întregi din satele Coteleu, Dumeni, Costiceni și Rîngaci, județul Hotin, care s-au așezat aici pentru totdeauna, in toamna anului 1919, și au creat, împreună, satul Răuțel. Primii locuitori ai satului au venit, cum ziceau mereu bătrânii, „la slobodă”, adică la pământ liber, pe care s-au stabilit în câteva valuri, după cum o confirmă documentele de arhivă: „Locuitorii satului Răuțel-Coteleu sunt veniți toți din județul Hotin, în următorul fel: veniți în 1919, cu tablouri în regulă, 90 locuitori; veniți în 1920/1921, admiși parțial – 30 locuitori; și veniți în 1922, dar trecuți prin comisia județeană – încă 16 locuitori, deci, în total, 136 locuitori admiși cu drept la împroprietărire pe tabloul comunei Răuțel” (Fond 110, inv. 1, dos. 75, fila 76). Oamenii au fost strămutați aici de bună-voie, la propunerea și cu implicarea directă a comisiei de expropriere și împroprietărire a județului Bălți. Directorul acesteia, Alexandru Spătaru, agronom de formație, a negociat personal cu primăriile locale condițiile mutării fiecărei persoane în parte; președintele comisiei, juristul Dumitru Moldoveanu, s-a angajat să reprezinte oficial interesele obștii răuțelene pe lângă „Casa Noastră”; vicepreședintele comisiei, Ștefan Pirogan, ulterior primar al orașului Bălți, s-a îngrijit de aspectul cultural și educațional al localității; Ioan Chircă, venit aici cu primul val de coloniști, a fost un timp notar, măsurător și delegat al satului Răuțel în comisia județeană a „Casei Noastre”; inginerul Alfred Schmidt a întocmit tabloul locuitorilor și planul tehnic al satului, care a fost primit fără obiecții de comisie. Tuturor celor 136 de familii stabilite la Răuțel, Ministerul Agriculturii și Domeniilor din România le-a oferit titluri de proprietate, fiecărei familii repartizându-i-se loc de casă și câte 6 ha de pământ (1 ha ca lot pe lângă casă, 1 ha ca loc de pășune și 4 ha – pământ arabil). Așa prevedea Legea agrară și aceasta era politica statului român, care încerca să creeze în Basarabia sate sănătoase, cu oameni gospodari, ce să aibă în proprietate suficient pământ pentru a se întreţine singuri fără probleme. În 1923, când toate persoanele invitate de „Casa Noastră” s-au statornicit la Răuțel, localitatea a fost inclusă în registrul administrativ oficial, cei 136 de gospodari devenind în mod legitim fondatori ai satului. Toate celelalte persoane care doreau să se stabilească la Răuțel urmau deja să-și cumpere locuri de casă, loturi de pământ și să solicite vize de reședință. 56334_502381826453242_164508931_o.jpg
Simbolurile satului
Informația nu a fost adăugată
Cetățeni de onoare
Informația nu a fost adăugată
