Primăria

Satul Răuţel este o localitate în raionul Făleşti situat la latitudinea N 47,7141, longitudinea E 27. 8258 şi altitudinea de 11 metri faţă de nivelul mării.

Distanța directă până în or. Făleşti este de 19 km. Distanța directă până în municipiul Chișinău este de 134 km. Distanța directă până la municipiul Bălți 0 km

Localități in raza de 10 km:

3 km - distanța directă până la Satul Popovca din Raionul Făleşti

3 km - distanța directă până la Satul Pîrliţa din Raionul Făleşti

5 km - distanța directă până la Satul Natalievca din Raionul Făleşti

5 km - distanța directă până la Satul Ţapoc din Raionul Făleşti

6 km - distanța directă până la Satul Mărăndeni din Raionul Făleşti

6 km - distanța directă până la Satul Răuţelul Nou din Raionul Făleşti

6 km - distanța directă până la Satul Comarovca din Raionul Făleşti

7 km - distanța directă până la Satul Hiliuţi din Raionul Făleşti

7 km - distanța directă până la Satul Sadovoe din Municipiul Bălţi

7 km - distanța directă până la Satul Ivanovca din Raionul Făleşti

8 km - distanța directă până la Satul Ţambula din RaionulSîngerei

8 km - distanța directă până la Satul Beleuţi din Raionul Făleşti

9 km - distanța directă până la Satul Fundurii Vechi din Raionul Glodeni

9 km - distanța directă până la Satul Pălăria din Raionul Sîngerei

9 km - distanța directă până la Satul Octeabriscoe din Raionul Sîngerei

9 km - distanța directă până la Satul Ciuluc din Raionul Făleşti

10 km - distanța directă până la Satul Suvorovca din Raionul Făleşti

Istorie

În satul Răuțel sunt amplasate 6 situri arheologice, inclusiv: 2 movile funerare 2 așezări Sântana de Mureș-Cernjachov și 2 mezolitice.

Cele mai vechi mărturii ale existenței oamenilor pe teritoriul satului sunt cele două stațiuni mezolitice (mileniile VII-VI) - Răuțel III și Răuțel IV. Acestea au fost descoperite și cercetate în anii 2007-2008, pe locul vetrelor s-au găsit diverse așchii, lamele și alte obiecte din silex. Ambele stațiuni sunt amplasate pe malul drept al râului Răuțel. Locuitorii se ocupau cu cultivarea pământului, creșterea animalelor, în special a vitelor, practicau diverse meșteșuguri: confecționarea uneltelor de muncă și vânătoare, a vaselor din argilă ș.a.

În perioada romană, sec. II-IV, au existat alte două așezări umane (denumite Răuțel I și Răuțel II), aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov. Așezarea Răuțel I se află în partea de sud al satului actual, pe malul drept al Răuțelului, la confluența unui pârâu cu acesta. Stațiunea Răuțel II este situată în partea de nord-est a localității, pe malul drept al unui pârâu. Principala îndeletnicire a populației constituia agricultura și meșteșugăritul.

Una dintre movile este situat la 200 m de cimitir, are o înălțime de 4 m și un diametru de 30 m. Cea de a doua se afla lângă biserică, supranumită de localnici corespunzător - „movila de lângă biserică”, ulterior a fost nivelată. Movilele sunt dovezi a perindării popoarelor nomade pe aceste meleaguri.

În anul 1876 apoi și în 1892 pentru prima dată sunt menționate nume ale proprietarilor de pământ H. Focșonean care deținea 1287 de deseatine și S. Popovici - 2030 deseatine. Într-o publicație veterinară a Basarabiei, apărută 1894 se indică că în Răuțel erau 326 de vite cornute mari. În 1895 printre proprietari sunt consemnați Carabet și Agop, iar în 1896 sătenii aveau și 180 de porcine.

La începutul secolului XX făcea parte din volostea Slobozia-Bălți. Pe atunci Răuțel era un cătun din 19 case, cu o populație de 72 persoane, țărani români. Proprietarii Focșeneanu poseda 1287 desetine, iar Popovici, 2030 desetine. Între anii 1914 și 1917 la marginea satului este construită linia ferată Bălți-Ungheni.

În anul 1919, marii moșieri care deținuseră pământuri în Valea Răuțelului erau deja expropriați. Conform hotărârilor guvernului roman, responsabilă de împărțirea acestor pământuri devenite „libere” a fost numită o organizație specială, „Casa Noastră”. La inițiativa ei, pe acest teritoriu au fost invitate familii întregi din satele Coteleu, Dumeni, Costiceni și Rîngaci, județul Hotin, care s-au așezat aici pentru totdeauna, in toamna anului 1919, și au creat, împreună, satul Răuțel.

Primii locuitori ai satului au venit, cum ziceau mereu bătrânii, „la slobodă”, adică la pământ liber, pe care s-au stabilit în câteva valuri, după cum o confirmă documentele de arhivă: „Locuitorii satului Răuțel-Coteleu sunt veniți toți din județul Hotin, în următorul fel: veniți în 1919, cu tablouri în regulă, 90 locuitori; veniți în 1920/1921, admiși parțial – 30 locuitori; și veniți în 1922, dar trecuți prin comisia județeană – încă 16 locuitori, deci, în total, 136 locuitori admiși cu drept la împroprietărire pe tabloul comunei Răuțel” (Fond 110, inv. 1, dos. 75, fila 76).

Oamenii au fost strămutați aici de bună-voie, la propunerea și cu implicarea directă a comisiei de expropriere și împroprietărire a județului Bălți. Directorul acesteia, Alexandru Spătaru, agronom de formație, a negociat personal cu primăriile locale condițiile mutării fiecărei persoane în parte; președintele comisiei, juristul Dumitru Moldoveanu, s-a angajat să reprezinte oficial interesele obștii răuțelene pe lângă „Casa Noastră”; vicepreședintele comisiei, Ștefan Pirogan, ulterior primar al orașului Bălți, s-a îngrijit de aspectul cultural și educațional al localității; Ioan Chircă, venit aici cu primul val de coloniști, a fost un timp notar, măsurător și delegat al satului Răuțel în comisia județeană a „Casei Noastre”; inginerul Alfred Schmidt a întocmit tabloul locuitorilor și planul tehnic al satului, care a fost primit fără obiecții de comisie.

Tuturor celor 136 de familii stabilite la Răuțel, Ministerul Agriculturii și Domeniilor din România le-a oferit titluri de proprietate, fiecărei familii repartizându-i-se loc de casă și câte 6 ha de pământ (1 ha ca lot pe lângă casă, 1 ha ca loc de pășune și 4 ha – pământ arabil).

Așa prevedea Legea agrară și aceasta era politica statului român, care încerca să creeze în Basarabia sate sănătoase, cu oameni gospodari, ce să aibă în proprietate suficient pământ pentru a se întreţine singuri fără probleme.

În 1923, când toate persoanele invitate de „Casa Noastră” s-au statornicit la Răuțel, localitatea a fost inclusă în registrul administrativ oficial, cei 136 de gospodari devenind în mod legitim fondatori ai satului. Toate celelalte persoane care doreau să se stabilească la Răuțel urmau deja să-și cumpere locuri de casă, loturi de pământ și să solicite vize de reședință

Organigramă

Componență

TUDOR ISTRATI, primar

VIORICA TCACIUC, secretar al Consiliului sătesc

VALENTINA OSOIANU, contabil-șef

ANASTASIA BĂDĂRĂU, specialist

VIORICA POPUȘOI, specialist

VIORICA POPUȘOI, specialist

AURELIA POPUȘOI, contabil

NATALIA BURLACU, specialist

INA MOCANU, specialist

Grafic de muncă

Luni- vineri între orele 8:00 și 17:00

pauza de masă 12:00 - 13:00

zile de odihnă: sâmbătă, duminică

Contacte

Viorica Tcaciuc, secretar al Consiliului local 025910212

Valentina Osoianu, contabil șef 025910213

Anastasia Bădărău, specialist, 025910210

Viorica Popușoi, specialist, 025910212

Aurelia Popușoi, contabil, 025910213

Natalia Burlacu, specialist, 025910210